Însă părintele şcolii cernavodene, şi unul dintre principalii pionieri ai învăţământului în Dobrogea este Dimitrie Chirescu. Născut în apropiere de Cernavodă, la Rasova, şi ajuns preot şi învăţător, Dimitrie Chirescu continuă mai întâi activitatea tatălui său la şcoala din Rasova, iar 1870, când este mutat ca preot la Cernavodă înfiinţează una şi aici, ce funcţiona chiar în casa parohială. Însă existenţa unor şcoli româneşti sub dominaţie otomană era una extrem de dificilă. Situaţia se schimbă după ce Dobrogea intră sub administraţie românească. În 1879, la Cernavodă se construieşte primul local de şcoală cu numai două săli de clasă. Ceva mai târziu localului i se mai adaugă încă două clase, iar până în 1921 oraşul Cernavodă avea o şcoală la standarde ridicate pentru acele vremuri.
Dar cu trecerea anilor, localul începe să nu mai facă faţă nevoilor oraşului şi începutul anilor ’30 găseşte învăţământul din Cernavodă cu un local de şcoală mic şi şubrezit de timp. Unul dintre primii care semnalează necesitatea unui nou local de şcoală este tânărul învăţător Ioan Muşat. Astfel că în mai 1932 se întruneşte un comitet ce va fi însărcinat de către primarul Radu Iordăchescu cu construirea unui nou local de scoală. După numai doi ani clasele şcolii primare se mută în noul local de şcoală deşi lucrările nu erau încă terminate.

Pe lângă localul de şcoală, realizat cu o puternică implicare socială a cernavodenilor, şcoala dinspunea în anul 1935 şi de aportul unor foarte buni dascăli. Majoritatea dintre ei foarte tineri, veniţi din alte localităţi ale ţării, dar şi localnici instruiţi la şcoala lui Dimitrie Chirescu, au un aport deosebit, pe lângă partea educaţională, în ceea ce priveşte implicarea socială în viaţa oraşului.Remarcabil este faptul că, într-un articol din numărul 3 al publicaţiei Danubiu, aflăm că învăţătorii şcolii primare nu erau implicaţi numai în activitatea şcolară a elevilor, ci şi în cea extraşcolară. De asemenea, Ioan Muşat şi alţi învăţători implicau elevii în activităţi extraşcolare, precum Cercetăşia, echipe de fotbal, echipe de gimnastică, cercuri culturale etc.
Tot din publicaţia Danubiu aflăm că “oamenii cu stare” ai oraşului donau ocazional sume de bani şcolilor din localitate, în special pentru aceste activităţi extraşcolare ale elevilor.
În anul 1935, în oraşul Cernavodă funcţionau Şcoala Primară de Fete, Şcoala Primară de Băieţi, Gimnaziul “Principesa Elena”, Gimnaziul Industrial, iar în 1935 apare şi Şcoala de Industrie Casnică “Sf. Ana”, la care erau înscrişi aproximativ 800 de tineri.
Din dăruirea şi spiritul de iniţiativă ale acestor tineri dascăli ce funcţionau la Cernavodă, în 1935 îşi va forma săptămânalul Danubiu colectivul de colaboratori, fondatorul ziarului, Ioan Muşat, îndemnându-i în permanenţă să scrie pentru ziarul local. Astfel că întreaga publicaţie este într-o strânsă legătură cu instituţiile de învăţământ din localitate şi se implică activ la bunăstarea acestora şi a elevilor.
După al doilea război mondial, se modifică radical. În 1956 se formează o a doua şcoală generală (actuala Şcoală Generală nr. 1). Aceasta funcţionează mai întâi în centrul oraşului, mutându-se în 1983 în noul local de şcoală din cartierul Columbia în care funcţionează şi în present.
În anul 1959 se înfiinţa în Cernavodă, în concordanţă cu noile cerince ale administraţiei comuniste, un liceu agricol. Ani de-a rândul aici au deprins tainele unor profesii legate nemijlocit de agricultură sute de absolvenţi. Ulterior, alţii s-au calificat în domeniul îmbunătăţirilor funciare, împânzid apoi ţara ori unde era nevoie de ei. Au urmat apoi câteva promoţii de normatori şi altele de maiştri, toate legate de aceleaşi domeniu economic. Pentru unii elevi din oraş, sau din localităţile apropiate, această instituţie de învăţământ, a constituit prima caramidă la edificiul profesiei lor ulterioare.
Anul 1990 a adus cu sine şi schimbarea titulaturii şi a profilului acestei instituţii, ea devenind Grupul Şcolar Industrial Energetic. Şi în acest moment cernavodenii beneficiază de o instituţie de învăţământ ce se încadrează excelent în cerinţele vremurilor.Anul 1960 este anul în care în Cernavodă apare ce-a de-a treia şcoală generală, într-o clădire nouă cu 10 săli de clasă şi sală de sport, Şcoala Nr. 2.
Cinci ani mai târziu apare şi ultima şcoală, şi anume Şcoala Generală Nr. 4. Clădirea acesteia, inaugurată în 1965, intră la sfârşitul anilor ’90 într-o avansată stare de degradare din cauza infiltraţilor din structura sa de rezistenţă. Astfel că elevii şi cadrele didactice ale şcolii sunt nevoiţi “să plece în pribegie” câţiva ani în clădirile Grupului Şcolar Energetic. Însă în 2002 se înfinţează, pentru şcoala generală nr. 4, cel mai noi local de învăţământ cernavodean.
Cu toţii suntem produsul şcolii cernavodene…
G.H.


4 comentarii:
tare nu stiam nimic din ce ai spus aici
@};- @};- @};- @};- @};- @};- @};-
ms am stat cva sa gasesc istoria scolilor si apoi sa le unesc intrun singur articol
sunteti chiar tari
succes cu blogul \m/\m/\m/\m/\m/\m/\m/
Trimiteți un comentariu